Hoh

HOH si eu

Ce este viata? – o intrebare mereu prezenta in noi, ca o semnatura pe un tablou, ca o stampila pe un act, ne insoteste oriunde am ajungem. Cati din noi stim cu adevarat ce este viata? Daca am lua un ceas de mana si am dori sa stim toate detaliile despre acel ceas nu ar fi cele mai bune variante acestea:  sa citim manualul de instructiuni sau sa-l intrebam pe creatorul ceasului? In ambele situatii am fi mult mai informati astfel,decat am reusi sa aflam prin propria noastra inteligenta. Parerea mea este ca viata este un dar: il poti deschide, te bucuri de el, si multumesti celui care ti l-a oferit; sau te uiti la ambajal si strambi din nas aruncandu-l in colt; rupi ambalajul si esti nemultumit de ce gasesti inauntru. Oricum ar fi reactia ta fata de viata, ea tot ramane un dar si la final cel care ti l-a oferit va vedea fara doar si poate, cum te-ai purtat cu ce ti-a oferit.

Desigur ca nu mai este catelul dupa cum uni din noi s-ar gandi; ci calculatorul sau laptopul cum ar zice altii. Putin cate putin se pare, ca pierdem din capacitatea de a relationa cu oamenii; devenim experti in domeniul conversatiilor pe internet sau cel putin asa gandim, si cand ne confruntam cu situatii reale in viata parca am vrea sa fugim si de regula fugim tot in fata unui monitor. Oare nu e asta inchinare la un idol?! Adica multi cred ca un idol trebui sa fie ceva groaznic si urat, dar eu consider ca un idol devin acela sau acel care-ti fura cea mai mare parte din timpul tau. Si deci daca ne inchinam la un idol mort oare nu suntem si noi morti fara sa stim?! Si daca se naste intrebarea: “dar ce-i cu fata asta …?” Well…inteleg nedumerirea…promit sa postez un articol cu titlul: “de la crestinism mort la crestinism viu”. Pana una alta nu vreau sa-mi petrec prea mult timp cu articolul asta. Care-i idolul tau?! Al meu este Isus!