Hoh

HOH si eu

Invazia acestor locuri de joaca pentru copii pare ca animeaza putin Bucurestiul asta supraincarcat de parcari, masini si sosele, muncitori care asfalteaza si rasasfalteaza. Pentru mine sunt o bucurie cand le vad poate si din cauza ca sunt viu colorate si au un design reusit, ce sa mai zic de copiii mei care le vad de la o mila departare si daca se intampla sa fiu la distanta egala de doua astfel de locuri de joaca, Ingriduta ma intreaba mereu: “Mami, la care sa mergem?” Eu una prefer pe cele fara leagane pentru ca astfel pot sta si eu relaxata si ei, fara sa le mai atrag atentia despre ce se intampla in jurul lor. Sunt foarte multumita de aceste oaze de distractie pentru cei mici care par sa fie mai peste tot. Joaca la nisip poate fi una deosebit de interesanta mai ales daca vi cu galetusa si grebla dupa tine: poti invata copilul sa construiasca diferite figurine din nisip.

Ma uit de multe ori la Ingrid si ma uimeste grija pe care i-o poarta fratiorului ei. Aproape ma topeste daca as fi o lumanare felul in care reactioneaza cateodata fata de el.  Daca apuc sa stau linistita pe canapea cateva minute pe zi si se intampla sa fie prin camera cei doi, fara indoiala ca in cateva secunde ma trezesc cu puii mei foarte aproape de mine sau chiar in carca mea. Conteaza foarte mult apropierea noastra fata de ei. Desi nu putem vedea in mod fizic cat de mare este nevoia de dragoste ea este intr-adevar foarte mare. Pe Ingrid o observ de multe ori reactionad ca si mine. E copia mea fidela. O mamica in miniatura! Mateo este foarte expresiv si are tot creditul pentru asta; face multe faze care ma socheaza si este incredibil de lipicios. Un ghemotoc dragut care ma umple de bucurie indiferent de starea pe care o am. Ma trezesc mereu seara uitandu-ma la ei pentru ca stiu: timpul asta nu-l voi mai avea niciodata!

Desi treceam prin cel mai greu moment al vietii mele si avalansa de idei care se nasteau in capul meu parea sa ma inghita pentru totdeauna, Dumnezeu a reusit din nou sa-mi ofere increderea de care aveam nevoie, demonstrandu-mi inca o data ca El si numai El este Arhitectul Suprem al acestei lumi, al Creatiei Lui. Si mi-a oferit un baietel, asemeni linistii din interiorul tornadei a fost Mateo pentru mine. Eram la Expozitia de Tehnica si Aparatura Medicala unde m-am dus in speranta ca voi reusi sa-mi fac un 3D la burtica cu ultima tehnologie aparuta. Eram gravida in luna 6! “Doriti sa stiti ce aveti?” – am fost intrebata! Normal ca doream si inauntrul meu am tresarit de numa cand am auzit: “Aveti un baiat!”

Cuvintele de multe ori nu-si au rostul si cam asta era ce eu simteam atunci. O minune se intampase si bucuria pe care o simteam numai El o intelegea pe deplin, asemeni unui creator care-si iubeste lucrare ce tocmai a finalizat-o. Uitandu-ma azi la ghemotocul meu atat de iubitor, lipicios si care ma pupa non-stop cu o sinceritate greu de inteles nu pot decat sa exclam intrebandu-ma : “Ce Dumnezeu extraordinar avem noi?! Suntem oare constienti in rutina vietii ca avem un Creator atent si plin de dragoste?! Sau am pierdut esenta?!

Din ce in ce mai multi parinti acorda timp de proasta calitate sau nici macar nu ofera un timp de comunicare apropiere cu copiii lor. Eu personal ma lupt din rasputeri sa muncesc acasa ca sa pot sta alaturi de cei doi copii minunati ai mei. Pentru mine este mult mai important starea copiilor mei decat o cariera sau o suma de bani mai mare pe care as castiga-o daca as merge la un angajator. Poate pe moment nu se vad rezultatele, dar sunt convinsa ca pe termen lung voi avea numai satisfactii din partea copiilor mei. Generatia actuala de copii, consider eu ca este deja, o generatie pierduta, din punct de vedere moral, familie chiar intelectual. Din pacate se pare ca cei 7 ani de acasa sunt modelati fie de televizor, calculator sau hollywood. Rezultatele sunt din ce in ce mai dezastruoase si mereu se ajunge la dezbateri inutile cu privire la vinovatul starii actuale al omenirii.

Ai grija sa nu se topeasca, dar s-o mananci incet! Nu-ti iau ca nu este buna! Si multe alte propozitii pe care copiii nostri le aud cand isi exprima dorinta de a savur un asa delicios desert. Eu personal nu am pus restrictie copiilor, doar daca nu cumva bugetul zice NU in ziua cu pricina. In rest ori de cate ori le-am oferit inghetata nu au patit abosolut nimic si au fost si ei mai fericiti. Nici sa nu exagerezi nu recomand, toate au o limita pe care cei mici de obicei nu o cunosc. Tocmai de aia te are pe tine ca sa-i stabilesti aceaste limite si sa fie protejat.

  Treaba mare este cum sa-l faci pe cel mic sa isi indrepte privirile catre olita salvatoarea ce ne scuteste de costuri suplimentare. Adevarul este ca fiecare copil are ritmul sau si nu mi-am dat seama de lucrul asta doar pentru ca am citit in vreo carte. Am realizat pe propria-mi piele cu cei 2 bebeloi ai mei ca asa este. Prima data i-am facut cunostinta cu doamna olita ca si cum ar fi o noua jucarie din arsenalul existent si fara prea mari presiuni faceam la inceput cate o vizita la doamna olita pe zi. Incurajarea are si ea rolul ei in toata treaba daca ai observat ca fetitei tale sau baietelului ii plac vorbele frumoase pe care ii le dedici ori de cate ori face ceva bine. Fi perseverent si nu va dura mult pana cand vei reduce numar de pampersi folositi sau chiar vei scapa de tot de acestia. Oricum nu trebuie sa te ingrijorezi ci doar sa fi perseverent; cu siguranta vor aparea rezultatele dorite.