Hoh

HOH si eu

  Vreau sa lamuresc din start ca acest post este strict directionat care a explica – de ce copiii mici fac atata galagie – si nicidecum nu ma refer la acei copii deja mai maricei, razvratiti din cale afara, mofturosi, lasati in voia naturii lor plina de rebeliune.

Daca ai un bebe, probabil deja ai observat ca linistea cu care te-ai obisnuit atatia ani inainte de aparitia acestui mic bonibon, s-a cam dus exact cum anii tineretii se duc. Si vai cum mai dispare si rabdarea, sau numai eu am problema asta. Ai parchet in casa si muc cel mic a scapat castronul pe jos? Inima nu te mai sustine si ti-o ia la goana, imediat vrand parca sa spui ceva, insa ce sa inteleaga cel mic? Mai nimic. Pentru el nu-i nici o problema galagia. Chiar i se pare amuzant si vrea sa descopere mai multe sunete; mai rau – casa toata este o sursa de instrumente muzicale pentru el. Cu cat creste ar vrea sa vada cum suna metalul masinutei lui atunci cand e lovit de lemn, sticla, oglinda, poate chiar capul tau.

Chiar nu ar fi o mare problema faptul ca-si doreste sa afle, problema intervine cand tu-l lasi dupa fiecare interventie in lumea muzicii sa-si mai satisfaca o curiozitate si inca una. E bine sa cunoasca – sunetele – dar stop chiar aici!! E cu mult mai bine sa cunoasca si cum sa: stea cuminte la masuta cand e ora de masa, sa astepte cuminte pe olita pana cand termina ( in caz ca nu-ti doresti ora de pictura), sa fie in stare mai tarziu cand creste sa astepte jumatate de ora pe un scaun.

Daca ai impresia ca expresia: lasa ca invata el cand creste, o sa ajute la ceva , te inseli. Un copil are nevoie de timp! Ba nu! Rectific! Are nevoie de timpul tau, multa rabdare pentru o directie buna in viata. Daca nu esti voitor, voitoare sa-i dai ce are nevoie nu te mira cand se pune pe jos in mijlocul strazii si incepe sa urle ca vrea te miri ce.

Daca ai un copilas mai nazdravan din stadiu incipient, trebuie sa actionezi rapid si sa fi perseverent/a altfel vor veni anii de scoala cand doamna profesoara nici nu va avea rabdare cu balotul, nici timp sa-ti ajute copilul. Poate ai avut o experienta mai grea cu al tau copil si ti se pare ca nimic din ce faci nu functioneaza. Nu renunta sa ai rabdare, sa-i explici, sa fii un exemplu bun pentru el ( asta conteaza chiar mai mult decat cuvintele); poate dura pana la adolescenta procesul de formare desi unii prind mai repede.

Multa galagie necesita mai multa munca, dar munca isi ia mereu roadele. Ce pui in copilul tau aceea culegi. Daca te deranjeaza cand scapa pe parchet lucruri si n-o face intentionat, pune un covoras si marcheaza-i teritoriul de joaca. Fa-l sa se joace in acel perimetru. Si apoi tot asa cu orice simti ca nu suporti, schimba putin lucrurile ca sa puteti convietui in armonie cu bonibon-ul tau.

Ma uit de multe ori la Ingrid si ma uimeste grija pe care i-o poarta fratiorului ei. Aproape ma topeste daca as fi o lumanare felul in care reactioneaza cateodata fata de el.  Daca apuc sa stau linistita pe canapea cateva minute pe zi si se intampla sa fie prin camera cei doi, fara indoiala ca in cateva secunde ma trezesc cu puii mei foarte aproape de mine sau chiar in carca mea. Conteaza foarte mult apropierea noastra fata de ei. Desi nu putem vedea in mod fizic cat de mare este nevoia de dragoste ea este intr-adevar foarte mare. Pe Ingrid o observ de multe ori reactionad ca si mine. E copia mea fidela. O mamica in miniatura! Mateo este foarte expresiv si are tot creditul pentru asta; face multe faze care ma socheaza si este incredibil de lipicios. Un ghemotoc dragut care ma umple de bucurie indiferent de starea pe care o am. Ma trezesc mereu seara uitandu-ma la ei pentru ca stiu: timpul asta nu-l voi mai avea niciodata!

Ai grija sa nu se topeasca, dar s-o mananci incet! Nu-ti iau ca nu este buna! Si multe alte propozitii pe care copiii nostri le aud cand isi exprima dorinta de a savur un asa delicios desert. Eu personal nu am pus restrictie copiilor, doar daca nu cumva bugetul zice NU in ziua cu pricina. In rest ori de cate ori le-am oferit inghetata nu au patit abosolut nimic si au fost si ei mai fericiti. Nici sa nu exagerezi nu recomand, toate au o limita pe care cei mici de obicei nu o cunosc. Tocmai de aia te are pe tine ca sa-i stabilesti aceaste limite si sa fie protejat.