Hoh

HOH si eu

Nimeni nu mai vrea copii la 20 de ani! Nu mai este la moda! De parca viata toata e o moda! Iar daca se intampla sa-l ai toate lumea il vede ca pe un accident.

Totusi cum e sa fii mamica la 20 de ani fara sa ai stampilat stigmatul – greseala – in dreptul evenimentului?

Cred ca as putea sa raspund la intrebarea asta, deoarece am avut primul copil, o fetita dragalasa aproape de aceasta varsta. Nu e simplu, dar nici complicat cum ar da unii cu presupusul; si oricum nimic in viata de valoare nu vine fara munca la orice varsta te-ai afla. Copilul vine, tu trebuie sa ai grija de el – daca ai impresia ca ti-l va creste bunica si bunicul, probabil o va face dar nu va avea ce are el cel mai mult nevoie pentru viata, si practic nu-l vor creste cum trebuie pentru ca e responsabilitatea fiecarui parinte sa-si formeze copiii.

Poate ma vei intreba, dar tu cum ai reusit? Deocamdata iti raspund asa: dupa un an jumate am reusit sa mai aduc un baietel pe lume – o bijuterie! Si tu spui acum – hopa, asta nu este pentru mine! Daca ai impresia ca 2 copii dragalasi pot sta in calea fericirii tale, te inseli. 2 copii sau chiar unul, pot da tonul vietii tale de om matur si poti invata foarte multe, plus ca va trebui sa scapi de carcasa adolescentina pe care o tot cari in rucsacelul de la spate la care nu ai renuntat pentru ca nu vrei sa dai nas in nas cu viata, un stadiu al vietii in care nu ar trebui sa te mai rogi la mama pentru bani de suc si alte nimicuri.

Daca iti doresti o cariera, atunci probabil nu vrei un copil suficient de tare si va trebui sa renunti la una din dorinte. Eu mi-am continuat studiile si chiar am muncit in tot acest timp. Unde mai pun ca le-am facut pe toate singura, fara vreun sprijin de parte barbateasca. Un sprijin da am avut, de la cineva mult mai puternic decat mine si toate au mers, si continua sa mearga intr-o directie foarte buna.

Astazi Ingrid si Mateo au crescut si sunt mai frumosi cu fiecare zi. De acum ma pot gandi la o noua pereche de bijuterii, si nu vorbesc de diamante, swarovski sau alte cele, vorbesc de alti doi copii pe care mi doresc.

Daca esti mamica tanara spune-ne despre experienta ta: ti se pare greu sa cresti un copil, mai ales singura?

Ma uit de multe ori la Ingrid si ma uimeste grija pe care i-o poarta fratiorului ei. Aproape ma topeste daca as fi o lumanare felul in care reactioneaza cateodata fata de el.  Daca apuc sa stau linistita pe canapea cateva minute pe zi si se intampla sa fie prin camera cei doi, fara indoiala ca in cateva secunde ma trezesc cu puii mei foarte aproape de mine sau chiar in carca mea. Conteaza foarte mult apropierea noastra fata de ei. Desi nu putem vedea in mod fizic cat de mare este nevoia de dragoste ea este intr-adevar foarte mare. Pe Ingrid o observ de multe ori reactionad ca si mine. E copia mea fidela. O mamica in miniatura! Mateo este foarte expresiv si are tot creditul pentru asta; face multe faze care ma socheaza si este incredibil de lipicios. Un ghemotoc dragut care ma umple de bucurie indiferent de starea pe care o am. Ma trezesc mereu seara uitandu-ma la ei pentru ca stiu: timpul asta nu-l voi mai avea niciodata!