Hoh

HOH si eu

Azi m-am gandit ca ar fi bine sa scriu o lista pentru tinerele mame cu ce anume are nevoie un bebelus si nu numai cand vine pe lume. Trusoul bebelusului poate fi foarte diferit de la caz la caz insa in linii mari iata de ce ai nevoie in ziua cand muc cel mic apare la orizont:

Lisa nu este specific indreptata catre ce tine de copil doar, asa ca luati-o ca atare!

IGIENA SI SOMN

Pampersi, saci menajeri, pudra, Bpantene, sampon, sapun, betigase urechi, forfecuta unghii cu varfuri rotunjite, musama sau cearceaf cu ciolofan daca nu aveti bani de masuta pentru schimbat scutece, prosoape mari cu gluga, prosoape mici, cadita plastic, servetele uscate, paturici subtiri, suzeta cu termometru si fara, sirop colici, pompa nasuc (batista bebelusului);

HAINUTE BEBE – vara toamna

Body, sosete, caciulite, pantalonasi scurti, bluze maneca scurta si lunga, bavete cu spate plastic, saculet din bumbac in care face nanita, si mai completati voi cu ce credeti in special pentru toamna.

MASA BEBELUSULUI

Biberoane (recomand Avent: chiar daca sunt scumpe, macar nu curge din ele si nu se deterioreaza tetina), perie de spalat biberoane, sterilizator; in plus o sa va dea doctorul pediatru Vigantol (nu luati voi fara sa va spuna el cum si cat) si lapte praf daca este nevoie (tot prescris de doctor).

BURIC NOU NASCUT

Eu am avut nevoie de niste spirt, comprese sterile si baneocin pudra. Daca voi mai stiti si altceva lasati un coment. Poate am sarit peste ceva. Oricum medicul pediatru ar trebui sa va indrume si aici.

Si dupa cum am spus voi scrie putin si despre mama dupa nastere:

Vata, comprese sterile, unguent impotriva hemoroizilor, supozitoare pentru scaun moale, unguent sani (parca garmastan am folosit), pompa sani, sutiene alaptare, lenjerie cat mai comoda, absorbante pentru flux ridicat, cat mai multa apa plata in stoc.

Si alte cateva lucruri de care s-ar putea sa va folositi pe masura ce bebele creste:

Carucior cu ridicare la 90grade (nu recomand un carucior mare, veti intampina probleme la introducerea acestuia in lift),  premergator (desi nu l-as recomanda), masuta de luat masa, olita cu capac, colac pentru wc, port bebe, cosulet bebe, scaun auto, si mai ales sa nu uitati daca aveti fetite de cercei.

Cam aici s-au epuizat si ideile mele. Acum va astept pe voi cu ceva completari!

  Vreau sa lamuresc din start ca acest post este strict directionat care a explica – de ce copiii mici fac atata galagie – si nicidecum nu ma refer la acei copii deja mai maricei, razvratiti din cale afara, mofturosi, lasati in voia naturii lor plina de rebeliune.

Daca ai un bebe, probabil deja ai observat ca linistea cu care te-ai obisnuit atatia ani inainte de aparitia acestui mic bonibon, s-a cam dus exact cum anii tineretii se duc. Si vai cum mai dispare si rabdarea, sau numai eu am problema asta. Ai parchet in casa si muc cel mic a scapat castronul pe jos? Inima nu te mai sustine si ti-o ia la goana, imediat vrand parca sa spui ceva, insa ce sa inteleaga cel mic? Mai nimic. Pentru el nu-i nici o problema galagia. Chiar i se pare amuzant si vrea sa descopere mai multe sunete; mai rau – casa toata este o sursa de instrumente muzicale pentru el. Cu cat creste ar vrea sa vada cum suna metalul masinutei lui atunci cand e lovit de lemn, sticla, oglinda, poate chiar capul tau.

Chiar nu ar fi o mare problema faptul ca-si doreste sa afle, problema intervine cand tu-l lasi dupa fiecare interventie in lumea muzicii sa-si mai satisfaca o curiozitate si inca una. E bine sa cunoasca – sunetele – dar stop chiar aici!! E cu mult mai bine sa cunoasca si cum sa: stea cuminte la masuta cand e ora de masa, sa astepte cuminte pe olita pana cand termina ( in caz ca nu-ti doresti ora de pictura), sa fie in stare mai tarziu cand creste sa astepte jumatate de ora pe un scaun.

Daca ai impresia ca expresia: lasa ca invata el cand creste, o sa ajute la ceva , te inseli. Un copil are nevoie de timp! Ba nu! Rectific! Are nevoie de timpul tau, multa rabdare pentru o directie buna in viata. Daca nu esti voitor, voitoare sa-i dai ce are nevoie nu te mira cand se pune pe jos in mijlocul strazii si incepe sa urle ca vrea te miri ce.

Daca ai un copilas mai nazdravan din stadiu incipient, trebuie sa actionezi rapid si sa fi perseverent/a altfel vor veni anii de scoala cand doamna profesoara nici nu va avea rabdare cu balotul, nici timp sa-ti ajute copilul. Poate ai avut o experienta mai grea cu al tau copil si ti se pare ca nimic din ce faci nu functioneaza. Nu renunta sa ai rabdare, sa-i explici, sa fii un exemplu bun pentru el ( asta conteaza chiar mai mult decat cuvintele); poate dura pana la adolescenta procesul de formare desi unii prind mai repede.

Multa galagie necesita mai multa munca, dar munca isi ia mereu roadele. Ce pui in copilul tau aceea culegi. Daca te deranjeaza cand scapa pe parchet lucruri si n-o face intentionat, pune un covoras si marcheaza-i teritoriul de joaca. Fa-l sa se joace in acel perimetru. Si apoi tot asa cu orice simti ca nu suporti, schimba putin lucrurile ca sa puteti convietui in armonie cu bonibon-ul tau.

Nimeni nu mai vrea copii la 20 de ani! Nu mai este la moda! De parca viata toata e o moda! Iar daca se intampla sa-l ai toate lumea il vede ca pe un accident.

Totusi cum e sa fii mamica la 20 de ani fara sa ai stampilat stigmatul – greseala – in dreptul evenimentului?

Cred ca as putea sa raspund la intrebarea asta, deoarece am avut primul copil, o fetita dragalasa aproape de aceasta varsta. Nu e simplu, dar nici complicat cum ar da unii cu presupusul; si oricum nimic in viata de valoare nu vine fara munca la orice varsta te-ai afla. Copilul vine, tu trebuie sa ai grija de el – daca ai impresia ca ti-l va creste bunica si bunicul, probabil o va face dar nu va avea ce are el cel mai mult nevoie pentru viata, si practic nu-l vor creste cum trebuie pentru ca e responsabilitatea fiecarui parinte sa-si formeze copiii.

Poate ma vei intreba, dar tu cum ai reusit? Deocamdata iti raspund asa: dupa un an jumate am reusit sa mai aduc un baietel pe lume – o bijuterie! Si tu spui acum – hopa, asta nu este pentru mine! Daca ai impresia ca 2 copii dragalasi pot sta in calea fericirii tale, te inseli. 2 copii sau chiar unul, pot da tonul vietii tale de om matur si poti invata foarte multe, plus ca va trebui sa scapi de carcasa adolescentina pe care o tot cari in rucsacelul de la spate la care nu ai renuntat pentru ca nu vrei sa dai nas in nas cu viata, un stadiu al vietii in care nu ar trebui sa te mai rogi la mama pentru bani de suc si alte nimicuri.

Daca iti doresti o cariera, atunci probabil nu vrei un copil suficient de tare si va trebui sa renunti la una din dorinte. Eu mi-am continuat studiile si chiar am muncit in tot acest timp. Unde mai pun ca le-am facut pe toate singura, fara vreun sprijin de parte barbateasca. Un sprijin da am avut, de la cineva mult mai puternic decat mine si toate au mers, si continua sa mearga intr-o directie foarte buna.

Astazi Ingrid si Mateo au crescut si sunt mai frumosi cu fiecare zi. De acum ma pot gandi la o noua pereche de bijuterii, si nu vorbesc de diamante, swarovski sau alte cele, vorbesc de alti doi copii pe care mi doresc.

Daca esti mamica tanara spune-ne despre experienta ta: ti se pare greu sa cresti un copil, mai ales singura?

Desi treceam prin cel mai greu moment al vietii mele si avalansa de idei care se nasteau in capul meu parea sa ma inghita pentru totdeauna, Dumnezeu a reusit din nou sa-mi ofere increderea de care aveam nevoie, demonstrandu-mi inca o data ca El si numai El este Arhitectul Suprem al acestei lumi, al Creatiei Lui. Si mi-a oferit un baietel, asemeni linistii din interiorul tornadei a fost Mateo pentru mine. Eram la Expozitia de Tehnica si Aparatura Medicala unde m-am dus in speranta ca voi reusi sa-mi fac un 3D la burtica cu ultima tehnologie aparuta. Eram gravida in luna 6! “Doriti sa stiti ce aveti?” – am fost intrebata! Normal ca doream si inauntrul meu am tresarit de numa cand am auzit: “Aveti un baiat!”

Cuvintele de multe ori nu-si au rostul si cam asta era ce eu simteam atunci. O minune se intamplase si bucuria pe care o simteam numai El o intelegea pe deplin, asemeni unui creator care-si iubeste lucrare ce tocmai a finalizat-o. Uitandu-ma azi la ghemotocul meu atat de iubitor, lipicios si care ma pupa non-stop cu o sinceritate greu de inteles nu pot decat sa exclam intrebandu-ma : “Ce Dumnezeu extraordinar avem noi?! Suntem oare constienti in rutina vietii ca avem un Creator atent si plin de dragoste?! Sau am pierdut esenta?!