Hoh

HOH si eu

Tunsori pentru copii – Cum sa-mi tund fetita vara asta? Iata o idee de tunsoare pentru fetite, in cazul in care nu doresti sa-ti duci copilul la frizerie pentru ca de fiecare data au cam slutit-o si rezultatul a fost mult departe de ce ti-ai dorit. Ei bine o fetita cu fata ovala poate foarte bine sa poarte un breton si daca nu-l vrei borcanat ci mai spre filat iata cu procedezi: separi zona pe care vreo s-o transformi in breton si o umezesti apoi cu in pieptan subtire si des, asezi parul cat mai drept si incepi sa tai.

Dupa ce l-ai taiat cat de drept ai putut tu il ridici pe verticala inspre tine si tai in sensul exact intersectie pe cel dinainte adica pe verticala. Iei prima parte a bretonului(adica partea dreapta a copilului) apoi mijlocul si in final iei partea stanga. Pentru restul parului vei realiza un bob cu ceafa scurta si laterale in colt. Stiu ca suna sofisticat dar este simplu de realizat.

Imparti parul in trei: lateralele separat si ramane spatele liber pentru a intra cu foarfeca in el. Poti face bobul si cu spate drept si atunci tai tot parul din spate pana la nivelul cefei si cat mai drept sau poate avea scara pe care o realizezi tinand suvitele intre degetul aratator si mijlociu ridicate inspre tine cand le tai. Manevra asta va face ca suvita sa iasa inscarita. Si tot asa fiecare suvita de par din spate. Apoi iei pe rand parul de pe laterala si-l tragi usor inspre spate. Vei incepe sa tai din el in momentul in care ti-ai asezat suvita in unghi inclinat spre spatele capului ca si cum ai vrea sa pui parul dupa ureche. Astfel parul dinpre fata fiind tras inspre spate va avea lungimea cea mai lunga si se va forma un fel de colt. La fel procedezi si cu partea cealalta laterala. Nu uita sa finisezi si sa tai orice urma de fir scapat de sub ochiul foarfecii.

Fetita mea are freza aceasta de mult timp si ma impac foarte bine cu ea. Din cand in cand i-am mai facut cate un breton mai ciudat, stramb sau asimetric si mereu a admirata pe strada. Se vede de la o posta ca e tunsa ca la carte si in plus de asta nu am absolut nici un stres cu elastice, cordelute, agrafe sau breton in ochi. Freza se aseaza de la sine dupa fiecare baie si o prinde foarte bine.

Daca ai avut ocazia sa mergi prin parcuri probabil ai auzit fara sa vrei mame care-si striga fetitele sau baieteii pe nume din ce in ce mai ciudate, mai deosebite,necunoscute, nemaiauzite. Eu una sunt adepta numelor straine. Nici sa nu aud de nume romanesti. Sunt satula de ele pana peste urechi. Mi se intampla de multe ori sa asociez un nume cu o persoana care a avut acest nume si de care nu mi-a placut, astfel nici numele nu imi va mai place vreodata. Pe fetita o cheama Ingrid Celeste si pe baiat Mateo Etienne Tiberius. Fiecare nume are o poveste micuta in spate si un autor. Voi ce nume preferati? Daca voi mai avea copii am ceva rezerve pentru baiatel, ca la fetite e mult mai greu. Si anume:  Hector Rafael! Pentru fetite poate ma ajuta careva cu ceva idei!

Si probabil ca deja va ganditi ca voi povesti cum am ajuns sa pun primului meu copil acest nume. Ei bine nu! Cel putin nu in acest post. Aici voi povesti putin despre cum am reactionat cand mi-am dat seama ca sunt insarcinata. Desi ar putea suna putin banal topic-ul deoarece sunt milioane de femei care au nascut si care vor mai naste copii eu sper si cred ca voi capta atentia celor care-si vor arunca ochii peste aceste randuri.

Nu simteam nimic! Era asa dintr-o data totul pentru mine. Desi nu simteam nimic nici fizic nici emotional, ceva era acolo. Miracolul se intamplase. Multi oameni nu mai vad nasterea de copii ca pe un miracol dar, eu asta cred ca este si voi crede pana la sfarsitul vietii. Sa ai un copil este cel mai mare miracol, cadou, pe care omul il poate avea de la Dumnezeu dupa mantuire. Desi pe moment nu am simtit mare lucru, acum ma gasesc de multe ori uitandu-ma la a mea Ingrid Celeste cu uimire in timp ce doame.

O fetita energica, care ma oboseste in multe randuri, dar care zambeste aratandu-si gropitele-i minunate chiar si cand ar avea motive sa planga. Si stau si ma gandesc cum uni mai neaga inca existenta Lui. Cine sau ce vine in pantecul mamei ca o lama mai fina si mai ascutita decat orice am vazut noi vreodata sa desparta pleoapa de pleoapa acolo in ascuns?! Sau daca corpul uman e asemeni unei masinari care se deterioreaza si care in final nu mai raspunde comenzilor rezultand in nemiscare de unde a venit miscarea totusi?!